istorie fotografie

 

fotograf nunta, fotograf iasi, fotograf nunta pret, fotograf nunta iasi pret, fotografi nunta, fotografi nunta iasi, foto, foto nunta, foto iasi, fotograf profesionist, fotograf profesionist nunta, fotograf profesionist nunta iasi, iasi, profesionist, album fotocarte, servicii foto botez, fotograf nunta, albume foto, Sedinte foto Iasi, magazin foto, Fotograf profesionist la nunti, Fotograf Iasi, Fotograf profesionist, Fotograf, Fotograf nunta Cristi Timofte, Fotograf nunti, Sedinta foto trash the dress, fotograf profesionist

despre fotografie

…fotografierea tradițională a fost dificilă pentru fotografii ce lucrau departe de sediu (precum corespondenții de presă din străinătate), fără acces la facilități de procesare și transmitere. Pentru a ține pasul cu popularitatea crescândă a televiziunii, aceștia au făcut tot posibilul pentru a trimite imaginile lor la ziar cât mai repede. Fotojurnaliștii trimiși în locații distante trebuiau să își ia cu ei un mini-laborator foto și un aparat pentru cuplarea la liniile de transmitere a imaginilor. În 1990, compania Kodak a prezentat publicului DCS 100, primul aparat de fotografiat digital disponibil în comerț si inccesibil pentru un  fotograf de nunta ~ fotograf nunta Iasi | fotograf profesionist | fotograf Iasi | fotograf | fotograf nunta ~

Prețul său ridicat indica o utilizare numai în fotojurnalism și aplicații profesionale, dar încetul cu încetul și ramura digitală a fotografiei a devenit disponibilă în comerț.

În decurs de 10 ani aparatele de fotografiat digitale au devenit articole de consum uzuale.

La ora actuală, răspândirea lor pe glob a depășit de mult predecesorul lor tradițional, deoarece prețul componentelor electronice scade permanent iar simultan se îmbunătățește și calitatea imaginilor digitale, deasemenea s-a ajuns la performante extreme ajutand asfel fotograful de evenimente mai ales fotograful de nunta ajungand ca marii producatori  sa produca aparate super performante ( Canon 1DX, Nikon D4s …) .În ianuarie 2004 Kodak a anunțat că nu va mai produce aparate foto reîncărcabile cu film de 35 mm începând de la finalul anului.

Totuși, și fotografia „udă” va continua să existe, atâta timp cât artiști fotografici talentați și unii amatori vor dori să profite de posibilitățile ei multiple.

Albume foto clasice sunt treptat inlocuite cu album fotocarte in paralel si albumele foto on-line sunt in ascensiune. Multi fotografi profesionisti ce inca folosesc clisee clasice pe film de 36 mm pentru realizarea fotografiilor la diverse evenimente au un real avantaj la realizare acestor albume fotocarte din punctul de vedere al clorilor, detaliilor in umbra si lumina puternica!  istorie fotografie | istorie fotografie | istorie fotografie | istorie fotografie

cristi timofte, fotograf, cristitimofte, nunta, nunti, iasi, fotograf profesionist de nunta Iasi


album fotocarte pret | fotocarte carrefour | fotocarte cewe | album fotocarte nunta | fotocarte emag | fotocarte bucuresti | album fotocarte ieftin | fotocarte cluj | albume foto clasice | albume foto personalizate | albume foto autoadezive album foto 10×15 | albume foto nunta | albume fotocarte | albume foto online  | albume foto emag | albume foto personalizate pret | album de poze | albume fotocarte pret | albume foto handmade | albume foto personalizate ieftine | album foto personalizat pentru iubit | comanda album foto personalizat | album foto carte | fotograf nunta iasi | fotograf nunta iasi preturi | fotograf profesionist iasi | fotografi si cameramani in iasi | fotograf botez iasi pret |fotografi profesionisti iasi preturi

Servicii de fotografiere la nunti in Iasi, sedinte foto, fotografie diversa… Servicii foto la nunti in Iasi – Cristi Timofte

Fotografie creativa, fotografie de studio, fotografie de nunta, fotografie oameni si locuri.

Multumesc mirilor pentru aceste fotografii facute la nunta sau sedinte foto trash the dress sau sedinte foto de logodna !

Fotografia („a desena cu lumina” in greaca, din photos = lumina si graphê = a reprezenta grafic) este tehnica inregistrarii unei imagini

La inceputurile fotografiei expunerea unei fotografii dura aproximativ o zi.

Noua tehnologie a devenit populara atunci cand materialele fotosensibile imbunatatite au permis instantaneelor.

Cand se face o fotografie, o lentila proiecteaza o imagine a scenei pe o suprafata chimica fotosensibila.

Lumina provoaca schimbari in materialul sensibil, iar modelul acestora este transferat intr-o imagine vizibila prin prelucrare chimica.
Cele trei fenomene necesare obtinerii imaginilor fotografice sunt cunoscute de mult timp.

De la Aristotel, s-au stiut mai multe despre cum se poate pune realitatea intr-o cutie : este suficient sa facem o gaura intr-o cutie intunecata ca sa apara o imagine reala inversata pe fondul alb al cutiei. Pe de alta parte, alchimistii stiau ca lumina inegreste clorura de argint. Inginerul francez Nicephore Niepce a facut prima fotografie in 1826.

A durat aproximativ opt ore ca sa inregistreze o scena an aer liber pe placa sa fotosensibila..

A asociat aceste trei proceduri pentru a fixa o imagine (de calitate medie) pe o placa metalica cu depunere de halogenura de argint (1829). Niepce a murit in 1833, inaite sa-si fi perfectionat procedeul, care utiliza bitumul ca material fotosensibil Jacques Mandé Daguerre a recuperat inventia sa.
De aceea, data oficiala a inventiei fotografiei este 1839, cand Daguerre si-a prezentat „inventia”,

Daguerreotip-ul, care este o simpla ameliorare a descoperirii facute de Niepce. Statul francez a devenit proprietar al inventiei.
Gratie Daguerreotipiei, s-a obtinut pe o placa metalica tratata cu o substanta fotosensibila, o matrita a mediului, dupa o expunere de „doar” 8 ore (cand cerul este complet senin). Copierea se facea prin presarea matritei pe suportul de hartie, ca si la orice tiparire a ziarelor.
Aceasta expunere lenta aduce cateva probleme: strazile Parisului, chiar si la o ora de varf apar in intregime goale.

Totusi, este important faptul ca a fost inventata fotografia.
Tehnica va avansa rapid, noua inventie facand sa apara o noua meserie, aceea de fotograf, cautata in special de ziarele vremii.
In anul 1848, Felix Tournachon, cunoscut sub numele de Nadar, realizeaza, din nacela unui aerostat (balon), prima fotografie aeriana, fotografiind Parisul.

Daca la inceput negativul (cunoscut si sub numele de „cliseu”) se realiza pe o placa de cristal, pentru a nu avea deformari, placa foarte casabila si care cerea o manipulare deosebita, prin dezvoltarea artei fotografice, a aparut necesitatea cautarilor pentru un suport fotosensibil mai usor de manipulat si cu proprietatile cristalului.
George Eastman, reuseste ca, in anul 1884, sa realizeze, pe un suport de nitroceluloza, primul negativ flexibil, cunoscut de fotografi sub denumirea de „roll film”, usor de manipulat, incasabil si cu aceleasi proprietati ca ale sticlei de cristal. Totodata, volumul aparatului de fotografiat se micsoreaza considerabil, greutatea de asemeni, transportarea lui nemaifiind o problema.
Evolutie
In timp, fotografia a evoluat foarte mult. Progresele urmeaza trei directii :
• reducera duratei de expunere/sensibilitate
• ameliorarea stabilitatii imprimarii
• simplificarea folosirii, datorita aparitiei : o aparatelor de fotografiat din ce in ce mai mici si mai ieftine o substante chimice pentru developare si stabilizare peliculei sensibile negative sau a suportului de carton pentru pozitive gata preparate de laboratoare specializate.

Fotografia color
Ideea de fotografie color a circulat inca de la aparitia inventiei. Primele experimente in culoare nu au fost un succes si nu au putut impiedica decolorarea fotografiilor. Prima fotografie cu culoarea permanenta a fost facuta in 1861 de fizicianul James Clerk Maxwell.
Primul sistem color, Autochrome Lumière, a aparut pe piata pe 17 decembrie 1903.

Acesta era un sistem de fotografie color transparenta. Fotografierea se facea pe trei placi fotografice alb/negru cu substante cromatice sensibile fiecare la culorile rosu, verde, albastru.

Pentru compunere cele trei fotografii transparente se suprapuneau dand o fotografie color transparenta.
Pelicula color moderna, KodaK color, a aparut in 1935 si se baza pe emulsii tri-colorate. Majoritatea peliculelor color moderne, cu exceptia „Kodak color”, se bazeaza pe o tehnologie dezvoltata de Agfa din Germania in 1936.
Fotografia instant, cunoscuta sub numele de Polaroid a aparut in anul 1948, fiind pusa la punct de dr.Edwin Land, la inceput alb/negru, iar din 1962 color.

Fotografia digitala
Fotografierea traditionala a fost o povara pentru fotografii ce lucrau in teritorii indepartate (precum corespondentii de presa), fara acces la facilitati de procesare.

Pentru a combate popularitatea crescanda a televiziunilor, s-a manifestat asupra acestora o presiune de a trimite imaginile lor la ziar cat mai repede.

Foto-jurnalistii trimisi in locatii distante trebuiau sa isi ia cu ei un mini-laborator foto si o linie de transmitere a imaginilor. In 1990, Kodak a prezentat publicului DCS 100, primul aparat de fotografiat digital, disponibil in comert.

Costurile sale nu indicau o altfel de utilizare decat in fotojurnalism si aplicatii profesionale, dar incetul cu incetul si ramura digitala a fotografiei s-a dezvoltat in comert.
In 10 ani, aparatele de fotografiat digitale au devenit consumabile, si par sa inlocuiasca gradual predecesorul lor traditional, atat timp cat pretul componentelor electronice scade si calitata imaginii se imbunatateste.
Kodak a anuntat in ianuarie 2004 ca nu va mai produce aparate foto reincarcabile de 35 de milimetri de la finalul anului. Totusi, fotografia „uda” va continua sa existe, cat timp amatorii si artistii talentati vor folosi materiale si tehnici traditionale.

 

Definitie
Camera obscura poate fi definita ca fiind o copie mecanica a ochiului animal.

Anatomic, ochiul este un organ deosebit de complex, servind la transformarea imaginilor geometrice ale corpurilor in senzatii vizuale.
Din punct de vedere al opticii geometrice, el constituie un sistem optic format din trei medii transparente: umoare apoasa, cristalinul si umoarea sticloasa.

Acestea se gasesc in interiorul globului ocular, marginit in exterior de o membrana rezistenta numita sclerotica, opaca peste tot, exceptand o portiune din fata, care este transparenta si de forma sferica, cunoscuta sub numele de corneea transparenta.

Pe planul opus corneei se afla o membrana cu celule senzoriale numita retina. Lumina patrunde prin cornee si cade pe retina, unde formeaza o imagine reala si rasturnata a obiectelor privite, transmisa prin nervul optic la creier.

Prin analogie camera obscura este asemeni ochiului omenesc, aceasta fiind formata dintr-o cutie paralelipipedica cu un interior de culoare neagra (globul ocular) , cu o deschidere foarte mica, ulterior s-a montat o lentila convergenta (corneea) si paralel cu deschizatura un ecran alb sau un ecran mat transparent pe care se poate privi o imagine reala si rasturnata (retina).

Istoric
Principiile camerei obscure erau cunoscute de foarte mult timp, inca din antichitate.

Astfel, egiptologii la unul din templele zeului Ra au descoperit un sistem „camera obscura”, unde Ra la rasaritul soarelui era proiectat pe un perete al templului.
In secolul XV, Leonardo da Vinci, celebrul sculptor, arhitect si inginer, descopera si defineste ca formarea imaginii intr-o camera obscura se datoreaza in primul rand proprietatii razelor de lumina de a se propaga in linie dreapta si tocmai acestui fapt, imaginea este rasturnata.

Datorita faptului ca nu se putea obtine o imagine clara a obiectului luminos, intrucat nu se putea practica un orificiu foarete mic care sa permita trecerea unei singure raze luminoase, era necesar imbunatatirea sistemului.

In jurul anului 1500, anatomistii ajung sa defineasca functionarea ochiului.

In aceste conditii Cardano, care studia structura ochiului si legile vederii, a reusit sa perfectioneze vechea camera obscura, pornind de la analogia ca in deschizatura ochiului cristalinul functioneaza ca o lentila convergenta si inzestreaza camera obscura cu acest element tehnic.

Rezultatul a fost o imagine clara, reala, rasturnata si mult mai luminoasa.

Cativa ani mai tarziu, fizicianul italian Giambatista della Porta, imbunatateste aceasta inventie, imaginea captata de o oglinda plana (in loc de ecran), este reproiectata pe un ecran exterior, pentru a fi scrisa cu creionul. Metoda a fost folosita de o serie de pictori portretisti pentru a reda cat mai fidel chipurile clientilor lor.

Aparatul fotografic
Aparatul fotografic este dipozitivul cu care se poate inregistra o imagine statica din mediul inconjurator, imaginea obtinuta numindu-se fotografie
Se compune dintr-o carcasa inchisa camera obscura propriu -zisa , pe care se afla montate organele principale ale aparatului fotografic.
Organele principale ale aparatului fotografic sunt:
1.obiectivul, care este un ansamblu de lentile cu ajutorul carora se obtine o imagine reala fara aberatie pe o placa fotografica, pelicula sau hartie, toate cu o emulsie fotosensibila.
In interiorul aparatului fotografic se afla :
2.culoarul peliculei(rama de fixare a placii) aflat intr-un plan perpendicular pe axul optic,
3.fereastra de expunere,
4.materialul fotosensibil pe suportul sau in functie de tipul aparatului,
5.bobine debitoare sau receptoare in cazul peliculei fotosensibile,
6.diafragma variabila sau irisul necesar modificarii diametrului util al obiectivului,
7.sistemul de obturare care face reglarea timpului de expunere,
8.sistemul de reglaj al aducerii imaginii in planul materialului fotografic( pelicula, placa fotografica sau hartie fotografica.
9.sistemul de antrenare al peliculei dupa fiecare expunere si totodata de armare pentru a declasa urmatoarea expunere,
10.sistemul de vizare.

Material fotografic, inseamna un produs care contine unul sau mai multe straturi fotosensibile aplicate pe un suport destinat inregistrarii imaginilor alb-negru sau color. Poate fi preparat pe baza de halogenura de argint sau alte elemente fotosensibile.

Materialul fotografic se foloseste in fotografie, sub denumirea de „roll film” ca suport transparent flexibil negativ si in cinematografie sub denumirea de „pelicula cinematografica”.

Pelicula cinematografica este elementul purtator al imaginii si sunetului, pe un suport transparent flexibil de latimi diferite si cu perforatii pe margine.
Materialul fotografic se compune din trei straturi principale: suportul, emulsia fotosensibila si stratul protector.

Emulsia fotosensibila
Este cel de al doilea strat al peliculei. Este o masa de gelatina in care sunt dizolvate cristale de saruri fotosensibile de argint.
Marimea acestor cristale variaza intre fractiuni de microni si cativa microni si sunt asezate in mai multe straturi. Dimensiunea lor este direct proportionala cu sensibilitatea peliculei.
In afara de gelatina si substante fotosensibile, in compozitia emulsiei se mai gasesc stabilizatori, care au rolul de a pastra imaginea latenta mult timp.
Aceasta este structura peliculei alb / negru.
In cazul peliculei color se adauga sensibilizatori, niste coloranti organici care fac ca pelicula sa fie sensibila la o culoare.
In functie de sensibilizatorii din componenta emulsiei peliculei, aceasta poate fi:
• Emulsie nesensibilizata
Reactioneaza la culorile albastru si violet.
• Emulsie ortocromatica
Reactioneaza la culorile albastru, violet, galben si verde.
(Aceste doua tipuri se pot prelucra la lumina inactiva rosie)
• Emulsie pancromatica
Reactioneaza fata de primele doua si la culoarea rosie; se prelucreaza la intuneric total sau la o lumina monocromatica verde.
• Emulsie infracromatica
Este sensibila la radiatii infrarosii (se pot face filmari prin ceata, filmari cu efecte speciale – de noapte, cu filtru special infrarosu in fata obiectivului etc.)
Emulsia este foarte fragila, sensibila la cele mai mici actionari mecanice, absoarbe lichidele si grasimile.

Necesita o mare atentie in manipulare. Este fixata de suport cu un adeziv numit strat de priza.